Intre dorinta si pericol

Acest al șaselea roman al reputatei autoare LINDA HOWARD, inclus în topul bestsellerurilor din ziarul New York Times, dezvoltă o temă deosebit de interesantă: personaje foarte puternice, capabile să-și controleze sentimentele "precum cei care lucrează în temute servicii secrete" sînt, în ultimă instanță, și ei oameni ca toți oamenii, astfel încît atunci cînd sînt prinși în mrejele iubirii adevărate nu mai au nici o scăpare. Frumoasa agentă Niema participă la o misiune extrem de periculoasă, fiind infiltrată int.     Fragment din romanul "Între dorință și pericol" de Linda Howard   „La naiba, oare de ce nu se recăsătorise? se întrebă John cu disperare. Sau să aibă măcar o legătură stabilă cu vreun funcționar așezat și la locul lui. Se ținuse departe de ea, mai multe motive, care mai de care mai întemeiat. Meseria lui nu-i permitea să întrețină relații de lungă durată. Avusese cîteva legături, însă în nici una nu se implicase emoțional. Era plecat cu lunile, și nu putea comunica. Speranța de viață a celor din branșa lui era destul de scăzută. Și, apoi, fusese convins că era ultima persoană din lume pe care Niema și-ar fi dorit s-o revadă. Rămăsese descumpănit atunci cînd își dăduse seama că ea nu-l învinovățea de moartea lui Dallas, că nu făcuse niciodată acest lucru. Chiar dacă nu avusese niciodată încredere în el, nu-i pusese în circă responsabilitatea nenorocirii petrecute. Numai o persoană deosebit de corectă putea gîndi așa. John se obișnuise să nu se implice sufletește în hotărîrile la care era obligat să recurgă. Unele presupuneau decizii foarte greu de luat, și multe lăsaseră urme adînci în sufletul lui, ori în ceea ce mai rămăsese din acesta. Rar întîlnise oameni cu o filozofie de viață asemănătoare cu a lui și învățase să nu-i pese ce gîndeau. După cum remarcase odată bunul prieten al tatălui său, Jess McPherson, se purta urît cu oamenii. Se folosea de ei, îi exploata, iar după aceea fie îi trăda, fie dispărea brusc și definitiv din viața lor. Meseria lui îi cerea să nu permită nimănui să se apropie prea mult de el, că nu ajungă să se implice emoțional. O singură dată uitase de această cerință și îi permisese unei femei să se apropie de el, ba chiar o luase de nevastă. Veneția, căci așa se numea femeia, avusese o influență dezastruoasă atît asupra activității lui profesionale, cît și a vieții personale."