Între Dumnezeu, poporul său și arhiereu. Poveste de viață...sau din iubire de preoție După 50 de ani de comunism în care credința a fost strict supravegheată și deseori persecutată, ultimii 25 de ani au oferit episcopilor Bisericii Ortodoxe Române o nouă deschidere. Folosindu-se de susținerea credincioșilor țării, de slăbiciunile politicienilor și de lașitatea preoților au făcut din Biserică un sistem în care ei sunt stăpânii, despoții, iar ceilalți contribuali la bunăstarea și puterea lor. Și-au făcut legi pentru ei, le-au dat girul Statului roman iar acum se comportă ca niște prinți ai Bisericii. Orice subaltern care nu se supune necondiționat și care înfruntă vreun astfel de despot este desființat. Cam aceasta este și povestea mea. întâmplările povestite în această carte sunt reale. Ele sunt mărturia zbuciumului unui om și a unei comunități. Sunt întâmplări reale, dar că orice istorie accentele puse pot să fie subiective. Pe lângă ceea ce mărturisesc și știu că este adevărul au fost strecurate și anumite afirmații și acțiuni care nu sunt verificate, nu sunt trăite de mine dar au fost puse pentru a da o logică întregului conținut. Scopul cărții nu este acela de a arăta cu degetul spre o persoană anume, din această cauză numele tuturor personajelor au fost modificate, ci spre a arăta deficiențele unui sistem bisericesc bolnav. O scriam chiar episcopilor: atunci când un organism are cangrena singura soluție de vindecare e să cureți rana și să lași timp să revină sănătatea, să apară camea curată.
