Intre iubiri. Administrator de prostii. Vol.1

Cartea s-ar vrea un mesaj de suflet, o înduioșare poetică a prozei, într-un prolog fragmentat, adesea rimat, adunând și administrând la catastif, visuri, frustrări de trăitor... și tot ce-a mai rămas. Un fel de intonare a imnului de supraviețuitor neferit de atingerea câtorva mutilări și distrugeri haotice... din strâmba asta de lume. Aliură de certitudine didactică adultă este îndreptățită de vârstă, precum și de citatele aproximative (din operele adevăraților literați). Administratorul din mine împinge cuvântul înafară cu limba! Latinescul „arcanum" (taină, secret) se impune, paradoxal, a fi cunoscut! Când el somnolează, refrunzărește obsesii acaparante laolaltă cu viziuni exaltate, devoalându-se sincer. Cu o agitație interioară vecină cu iritabilitatea-mi caracteristică. Situațiile la care te condamnă singurătatea și unicitatea individual-umană, viziunea psihologică a realismului contemporan, justifică existența unui administrator de prostii în fiecare din voi! Contururi dislocate, autoflagelare, indispoziții obiectiv-cauzale și dispoziții compensatorii inchizitoriale ale unui fost băiat chipeș, nemărginit de prost. - Autorul, preocupat de veșnica atârnare a destinelor în cârlige...    Pare de necrezut. dar mesajul Trilogiei Administrator de prostii - Cartea I, Între iubiri; Cartea II, Bâlciul bipedelor; Cartea III, Dismorfisme și filosofii moarte, de Valeriu Corocca, l-a preocupat și pe filosoful, scriitorul și istoricul grec, Plutarh (46-120). Autorul vol. Vieți paralele povestește că poetul Simonide (556-468 i. Hr.) a văzut în timpul unui banchet, un străin care stătea liniștit în locul său și nu vorbea cu nimeni. Poetul i s-ar fi adresat - ne asigură același Plutarh în Scrieri morale: - „Prietene, dacă tu ești un prost, atitudinea ta este înțeleaptă; dar dacă tu ești un înțelept, tu te manifești ca un prost". Aceasta-i întrebarea concesivă și imperativă a Trilogii: Care-i „atitudinea" Ta, Cititorule, Străinule, la Banchetul de idei. Semne și noduri/moduri configurate și văzute ca un paradox perpentu, de poetul Valentin Corocea?... Asta în condititle în care e hazardat, dacă nu imposibil, se definești prostia... Prostia noastră cea de toate zilele, prostia că rădăcină a răului și de ce nu a binelui? - Petre Isachi