Intre mit si bagatelizare

Odată cu deschiderea arhivelor fostei Securități, au ieșit la iveală detalii legate de racolarea de către autoritățile vremii a unor persoane cu concepții radicale de dreapta, între care și militanți legionari în exil. Regimul comunist de la București ajunsese într-un punct în care legitimarea și susținerea pe plan intern și extern deveniseră priorități, iar soluția era relativ simplă: în țară trebuia creat un dușman al unității naționale –minoritatea maghiară a devenit rapid o țintă –, iar în străinătate urmau să fie atrași reprezentanți de marcă ai emigrației românești. Volumul evidențiază tendința xenofoba și naționalistă ce a caracterizat perioada cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, oferind informații inedite despre legionari și represiunea stalinistă, asasinate și răzbunări sau lupta partizanilor anticomuniști. Acestora li se adaugă o trecere în revistă a principalelor transformări politice prin care a trecut România din 1990 pînă în 2015. Din cuprins: Extremiștii de dreapta și comunismul • Asasinat, răzbunare sau execuție? • Colportaje biografice • Legionarii și represiunea stalinistă • Bibliotecarul de la Auschwitz, Hans Mokka • Inspector școlar nazist și militant antimaghiar: Hans Weresch • Instrumentalizarea naționalismului antebelic • Anticomunism naționalist și Cartea neagră a comunismului • Despre Ion Gavrilă Ogoranu • Recuperarea fascismului românesc Fragment din cartea "Între mit și bagatelizare" de William Totok, Elena-Irina Macovei "Cursul naționalist al regimului ceaușist a avut repercusiuni negative asupra relațiilor cu țările socialiste din blocul sovietic. După 1968, România era tratată de către serviciile secrete ale „țărilor frățești" ca un stat inamic. Cooperarea cu Securitatea est-germană, Stasi, de pildă, a fost redusă la minim. În cadrul unor acțiuni comune ale serviciilor răsăritene, coordonate de Moscova, România nu a mai participat. Fluxul de informații între centralele serviciilor a încetat. Securitatea a înființat o unitate specială (UM 0110), specializată pe combaterea unor operațiuni ale serviciilor estice, iar după defectarea generalului Ion Mihai Pacepa, în 1978, relațiile se restrîng tot mai mult, limitîndu-se la cooperări legate de rezolvarea unor cazuri de rutină, fără vreo implicare de ordin politic. În Ungaria, de exemplu, Securitatea romană era percepută, în anii 1970, ca un aparat care facilitează naționalismul, cultiva xenofobia și un antislavism și antisovietism deșănțat, ceea ce rezultă și dintr-un raport polițienesc din Ungaria, după o întîlnire consultativă cu ofițeri români în cursul căreia au fost abordate probleme legate de paza frontierei. Istoricul Stefano Bottoni a publicat extrase din acest document în care un oficial din Ungaria consemnează cu stupoare manifestările verbale antisovietice și rasiste necontrolate, îndreptate împotriva romilor, ale părții romane, în timpul consultărilor. O atitudine antisovietică neîndoielnică a băgat de seamă și Ion Gavrilă Ogoranu în 2Impul discuthlor cu ofițerii de Securitate la București, după ce fusese reținut în 1976. în memoriile sale descrie atmosfera în care s-au desfășurat conversațiile, notînd că „toți se exprimau critic la adresa Uniunii Sovietice și a celorlalte partide frățești, care s-ar amesteca în treburile noastre interne”, cu excepția unui singur colonel."