Intreruperea cursului sarcinii

    Din punct de vedere juridic, lucrarea realizează o amplă analiză a regimului avortului în lumina noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), avându-se în vedere și evoluția istorică a reglementărilor privind avortul din România. De asemenea, lucrarea conține o vastă incursiune în dreptul comparat, precum și referiri la reglementările existente la nivel european și internațional cu incidență în materia întreruperii cursului sarcinii.     Studiul de față interferează cu domeniul medico-legal prin informațiile pe care le oferă cu privire la aspectele de ordin medical specifice avortului, care sunt prezentate din punctul de vedere al semnificației lor juridice. De asemenea, cei interesați vor găsi în această lucrare aspecte privind răspunderea medicilor pentru fapte ce țin de implicarea lor în dinamica raporturilor referitoare la întreruperea cursului sarcinii, dar și repere teologice, etice și filosofice.     Aspectele teologice, care sunt expuse într-o manieră comparativă, împreună cu elementele etice și filosofice prezentate de autoare, reușesc să contureze o imagine coerență a modului în care întreruperea cursului sarcinii este privită în societatea contemporană. Lucrarea se remarcă prin multitudinea și claritatea informațiilor oferite, ceea ce o face utilă atât pentru teoreticieni și practicieni, cât și pentru studenți.     Fragment din volum:       „4.2.4. Reglementarea avortului în Finlanda     Conform legii privind avortul din 1970, în Finlanda avortul nu este permis la simpla cerere. Realizarea avortului este legală dacă există anumite motive invocate de femeia însărcinată. Aceste motive sunt însă foarte numeroase și foarte permisive, astfel încât, deși nu este disponibil la simpla cerere, avortul este, totuși, permis într-o gamă foarte largă, de situații.     Nefiind permis la simpla cerere, avortul trebuie să fie autorizat de anumite persoane, care să certifice existența situatillor prevăzute de lege. Astfel, în funcție de natură sigravitatea situației, avortul trebuie autorizat chiar de către medicul care urmează a realiza avortul, de o comisie formată din doi medici, sau de către o „Comisie Medicală, Națională".     În principiu, realizarea unui avort este permisă până la 12 săptămâni de sarcină. Motivele care justifică realizarea unui avort sunt, așa cum am arătat mai sus, dintre cele mai variate. Avortul este permis dacă există, motive să se creadă că sarcina sau nașterea ar pune în pericol viața sau sănătatea femeii însărcinate, dacă, din cauza situației socioeconomice, femeii i-ar fi greu să, crească, un copil, dacă, din cauza unei boli fizice sau psihice, ambii părinți sau unul dintre aceștia nu ar putea să crească un copil. Avortul este permis și dacă femeia însărcinată are sub 17 ani sau peste 40 de ani sau dacă are deja 4 copii. Este autorizat avortul și dacă, există, motive să se creadă, că, în cazul în care s-ar naște, copilul ar prezenta anumite deficiențe fizice sau psihice ori există riscul să dezvolte ulterior asemenea probleme. Avortul este permis și dacă sarcina este rezultatul unei infracțiuni referitoare la viața sexuală.     Subliniem faptul că, în cazul în care se cere avortul pe motiv că, sarcina este rezultatul unei infracțiuni, este necesară îndeplinirea unei condiții suplimentare. Aceasta, condiție constă în inițierea activităților procedurale privind urmărirea și judecarea respectivei infracțiuni.”