În cadrul mișcării liturgice de la începutul sec. XX, Alexander Schmemann este un artizan al sintezei dintre dogmatică și cult. Cartea de față este dedicată problemei tipicului și istoriei cultului, pornind de la origine și până la momentul sintezei bizantine din sec. IX. Sunt analizați factorii care au determinat apariția tipicului,legătura dintre vechiul cult iudaic și cultul creștin, influența monahismului în sinteza bizantină, precum și cele trei straturi ale sintezei bizantine.
