Introducere in teoria dramei

Introducere în teoria dramei. Suport de curs În teatru se produce un adevărat test chimic, chiar unul cu acizi. Când spectacolul s-a terminat, ce rămâne? Poți uita plăcerea, dar și emoția puternică dispare, iar cele mai puternice argumente își pierd și ele firul. Când emoția și subiectul piesei sunt legate, însă, de dorința publicului de a vedea mai limpede în el însuși, atunci se aprinde ceva în spirit. Spectacolul lăsă în memorie un contur, un gust, o urmă, un miros - o imagine. Imaginea centrală a piesei e cea care rămâne, și dacă elementele componente sunt bine îmbinate, această siluetă va fi înțelesul, această formă va fi ceea ce vrea să spună piesa. Când, peste ani, mă gândesc la o experiență teatrală care m-a impresionat, nu văd decât miezul gravat în memoria mea: doi vagabonzi stând sub un copac, o bătrână trăgând o căruță, un sergent care dansează, trei oameni pe o canapea în iad sau, din când în când, o urmă și mai adâncă decât orice imagine. Nu sper să-mi aduc aminte exact sensul, dar din acel miez pot reconstrui o serie de înțelesuri. Astfel, va fi fost atins un scop. Câteva ore ar putea modifica pe viață modul meu de a gândi. E aproape, dar nu chiar imposibil, să se întâmple. - Peter Brook, Spațiul gol