“Manon Pițu vine în poezie cu așteptarea impusă de un debut de care nu s-a bucurat cum trebuie. Și această așteptare s-a instalat din detașarea pe care modalitatea ei de exprimare poetică o impune și prin care evita cu foarte mare atenție noul loc comun, și anume acela în care comoditatea pe care o oferă cotidianul celor mai mulți poeți din tînăra generație le dă impresia că poezia se poate face oricum. Or Manon Pițu știe foarte bine cum trebuie să arate poezia chiar și-n condițiile în care impactul cu cititorul cere altă miză. Invizibil, cea de a doua carte a poetei care și-a ales traiul undeva la marginea unde poezia vine și pleacă, invizibilă sau vizibilă, este o izbîndă personală și o așază pe Manon Pițu în arealul mic al poeților singulari de la noi. Cu siguranță ea se află pe un drum bun și evidentși numai al ei.” (Gellu Dorian) Fragment din volumul "Invizibil" de Manon Pițu: “Aproape beznă Zdrențe de gânduri, cioburi de ochi, dare de soare ucis, Îndoiala — singura lumină pentru drumul celor expulzați din orice rost, orbecăind către alții. Trunchiuri negre aprinse ud spală de pe fundul ochiului toate nuanțele de gri.”
