Frank Sheeran, zis Irlandezul, a învățat să ucidă în armata americană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, participând la invazia Italiei și la eliberarea acesteia de trupele germane. Întors acasă, trăiește din învârteli și din rezolvarea treburilor murdare ale altora, lucrând pentru unul dintre cei mai mari mafioți ai vremii, Russell Bufalino. În cele din urmă, ajunge să joace un rol atât de important în gruparea condusă de acesta, încât procurorul general al SUA din perioada respectivă, Rudy Giuliani, îl pune pe o listă de 26 de personalități ale mafiei. Când Bufalino îi ordonă lui Sheeran să-l omoare pe Hoffa, Irlandezul se achită de misiune știind că, dacă ar refuza, ar fi ucis el însuși. Ajuns la bătrânețe, Sheeran îi mărturisește lui Charles Brandt că a executat pentru mafie peste 25 de asasinate. Povestea lui, înregistrată de Brandt, a stat ulterior la baza scrierii acestui volum care se citește pe nerăsuflate. Este cea mai bună carte despre mafie pe care am citit-o până acum și, credeți-mă, le-am citit pe toate. Este foarte autentică. - Steven Van Zandt, actor, interpretul personajului Silvio Dante în serialul Clanul Soprano Sursa mea din familia Bufalino a citit această carte. Toți cei care lucrează pentru Bufalino au citit-o. Individul ăsta de modă veche mi-a spus că a fost șocat. Nu i-a venit să creadă că Sheeran i-a spus toate astea lui Brandt. Totul e cât se poate de adevărat. - Joseph Coffey, detectiv în cadrul departamentului de crimă organizată al Poliției New York Fragment din cartea "Irlandezul. Asasinul mafiei" de Charles Brandt "- Eu spun doar că nucleară o să râdă tot când or să-i găsească cadavrul. - Nu va fi niciun cadavru. Russell și-a lipit de masă degetul mare de la mâna dreaptă. Își pierduse degetul mare și arătătorul de la mâna stângă în tinerețe. Și-a mișcat degetul pe care îl mai avea de parcă ar fi râcâit ceva pe față albă de masă și a zis: - Ce este din țărână în țărână se va întoarce. M-am lăsat pe spate și am sorbit din cafea. - Asta-i treabă, am spus eu. Am mai luat o gură. - Deci plecăm miercuri seara. Bătrânul a întins mâna spre mine și m-a ciupit de obraz, ca și cum ar fi știut ce era în inima mea. - Irlandezul meu, noi am făcut tot ce-am putut pentru el. Nimeni n-a putut să-i explice care-i treaba. Mergem amândoi la Detroit miercuri seara. Am așezat ceașca de cafea pe farfurioară, iar Russell și-a pus palma caldă și mare pe ceafa mea, a rămas așa și mi-a spus în șoaptă: - Mergem acolo și le lăsăm pe femei undeva. O să ne ducem să facem niște afaceri. Bineînțeles, m-am gândit eu și am dat din cap. Russell avea afaceri pe tot drumul de la Kingston la Detroit. O să le lăsăm pe femei la un restaurant și noi o să plecăm să facem afaceri, în timp ce ele vor sta acolo să fumeze și să bea cafea. Russell s-a aplecat spre mine, iar eu m-am aplecat spre el. Mi-a spus în șoaptă: - O să ne aștepte un pilot. Treci repede lacul și rezolvi o mică problemă la Detroit. Apoi vii înapoi. Le iei pe femei. Nici n-o să știe că ai fost plecat. Pe urmă nu ne mai grăbim. Mergem încet și liniștit până la Detroit. Pe drumul acela pitoresc. Nu ne grăbim. Asta-i treabă."
