Ispita idealului

Ispita idealului. Despre lumile perfecte și cele fezabile   Filosofii morali au făcut apel în mod insistent la experimente mintale. Adesea au postulat stări ideale (de exemplu, o cetate perfectă, o societate în care există egalitate sau dreptate ideală) în raport cu care este evaluată lumea reală. Cartea cuprinde o critică extinsă și complexă a metodei idealului și ne invită să rezistăm ispitei de a judeca totul prin apelul la principii și legi abstracte, la construcții eterice. Căci contextul, situațiile concrete, chiar persoanele individuale, ne pot ghida practic pentru a face judecați corecte și eficiente. Și nu e nevoie să avem în minte lumea cea mai bună pentru a clădi o lume mai bună.   • Contrafactualii, mai întâi • Metoda experimentelor mintale • Patru exemple de experimente mintale moral-politice în gândirea românească: puterea exemplului (Slavici); călătorii de învățământ și pregătire (Dobrogeanu-Gherea); carnetele de cecuri (Noica); o alegere constituțională (Budai-Deleanu) • Două feluri de idealizări: liniară și structurală • În contra stărilor ideale • Stările ideale ca reguli de evaluare • Despre ceea ce e fezabil