Istoria comunismului din Romania Vol.3: Documente. Nicolae Ceausescu

Volum apărut cu sprijinul Fundației UȚI Volumul de față, al treilea, conține documente din anii 1972-1975, doar patru ani, dar foarte importanți, decisivi chiar în evoluția regimului comunist din România. Mai multe documente selectate evidențiază felul în care N. Ceaușescu și-a consolidat în această perioadă controlul asupra PCR și asupra brațului său înarmat, Securitatea. Grija pentru averea partidului, pentru creșterea fondului în valută și exportului de către firmele partidului a fost o constantă în sfertul de secol dominat de Ceaușescu. Aceștia sînt anii în care se cristalizează noul cult al personalității, rescrierea istoriei intrînd sub controlul direct al conducerii partidului. Noul program al partidului, aprobat la Congresul al XI-lea, conține principalele teze, un fel de fire roșii de la Burebista la Ceaușescu. Ele urmează să fie transpuse nu doar în opera istoriografică, în Tratatul de istorie a României, la care lucra Academia și care n-a apărut decît după colapsul regimului Ceaușescu, ci și în filmele artistice care evocau figuri mai mult sau mai puțin conturate din panteonul național. Istoria a trebuit rescrisă dintr-o perspectivă național-comunistă, cum a cerut Ceaușescu. O altă problemă reflectată în documentele publicate în acest volum se referă la "aranjamentele" încheiate cu Israelul și cu Republica Federală Germania prin care cetățeni români, etnici evrei sau germani, sînt pur și simplu vînduți. Prețurile erau diferite, în funcție de vîrstă, pregătirea și profesia lor. Un comerț care a adus beneficii însemnate Securității și PCR. Eșecul industrializării forțate promovate de Ceaușescu se conturează încă de la începutul anilor 1970. Obsesia obținerii de valută obligă întreprinderile să-și asume contracte pe care nu le pot îndeplini. Reapar dificultăți în aprovizionarea populației cu produse alimentare de bază - zahăr, ulei sau banalul usturoi. Ceaușescu a dat vina tot pe populație, pe care o acuză ca stoca alimente, și pe cetățenii străini care s-ar aproviziona din România. În 1974 se discută la vîrful partidului despre reintroducerea cartelei, decizia fiind amînată. - Editorii Fragment din cartea "Istoria comunismului din România Vol. III: Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975)" de Mihnea Berindei "În anul 1971, organele de miliție și-au intensificat activitatea pentru prevenirea și combaterea unor infracțiuni cu pericol social deosebit, vizînd viața, libertatea și avutul personal, ordinea și liniștea publică, constatînd 40.749 infracțiuni. Pe țară s-au comis 330 omoruri, cu 62 mai multe decît în 1970, din care unele cu un pericol social deosebit, așa cum au fost cele săvîrșite asupra unor femei din orașul București și județul Brașov. S-au comis 873 violuri, unele cu urmări foarte grave pentru victime, deoarece au fost săvîrșite de grupuri de infractori și împotriva unor minore, precum și 561 tîlharii. Au fost descoperite 2.120 de arme de foc deținute clandestin de diferiți cetățeni sau abandonate, și s-a confiscat cantitatea de 123 kg. hașiș și alte stupefiante care erau tranzitate de cetățeni străini pe teritoriul țării noastre. Miliția a organizat numeroase acțiuni și razii pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor comise prin violență, ca tîlharii, violuri, huliganisme și altele. Un instrument juridic eficace în combaterea manifestărilor antisociale l-a constituit Decretul nr. 153/1970, pe care organele noastre, cu ajutorul grupelor de sprijin ale miliției și al altor oameni ai muncii, l-au aplicat cu fermitate, constatînd 218.000 contravenții, din care în 12.160 cazuri instanțele judecătorești au aplicat elementelor turbulente și parazitare sancțiunea închisorii contravenționale. Ample acțiuni au desfășurat organele de miliție pentru respectarea regimului domicilierii, executînd peste 14 milioane de verificări, cu care ocazie multe persoane au fost găsite locuind fără forme legale, aplicînduli-se contravenții în valoare de peste 10 milioane lei. La comiterea infracțiunilor constatate de organele noastre au participat 102.180 persoane din care 28.000 au mai suferit anterior condamnări pentru diferite fapte penale. Trebuie subliniat faptul că la comiterea infracțiunilor numărul minorilor și al tinerilor pînă la 26 ani reprezintă peste 28%, iar la săvîrșirea unor infracțiuni grave ca tîlharii, furturi și spargeri prin chei potrivite, procentul de participare al acestora a fost de peste 60%."