La începutul lui ianuarie 1870, B.P. Hasdeu publică ultima secvență din Istoria culturii în Dacia, lucrare neterminată — chiar abandonată spre a începe elaborarea și publicarea Istoriei critice a românilor. Rămasă în paginile ziarului Traian, ea nu a fost niciodată tipărită în volum, limitându-se astfel posibilitatea de a fi cunoscută, nu numai de marele public, ci și de specialiști. Cu atât mai mult, cu cât s-a emis chiar ipoteza că lucrarea ar fi „depășită". Aflând-o deosebit de interesantă — cel puțin din punctul de vedere al discursului larg erudit, deschizător de perspective, nu numai strict filologico-istorice — o scoatem la lumină după aproape un secol și jumătate, pentru că iubitorii operei savantului s-o poată aprecia lajusta ei valoare. - I. Oprișan
