Rezumat Istoria filosofiei Vol.IV Rationalistii. De la Descartes la Leibniz – Frederick Copleston
Filosofia post-renascentistă este asociată îndeobște cu “triumful rațiunii”, al metodicului și sistematicului care asigură certitudinea achizițiilor cognitive. Această interpretare se sprijină pe observarea unei preocupări – evidentă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea – pentru întemeierea cunoașterii de orice tip pe o bază incontestabilă. Idealul de procedură este preluat din cea mai „sigura” știință, matematică, și aplicat tuturor celorlalte științe și, nu în ultimul rând, filosofiei. Austeritatea metodologiei justifică renunțarea la Tradiție, la Autoritate sau Dogmă, la ideea de postulat sau prejudecata venite din „afara” rațiunii și, în cele din urmă, se renunță și la exigența oricărei medieri, teologică sau metafizică, procesul cunoașterii. Filosofia se elaborează pe sine în laboratorul gândirii, izolată de orice circumstanțialitate stânjenitoare, de orice contact impurificator cu pasiunile sufletului său cu incoerentele vieții concrete (sociale, economice, politice) a oamenilor. Astfel „eliberata”, filosofia reconsideră, de exemplu, intuițiile materialiste ale gândirii antice (tendința ilustrată de monadologia lui Leibniz) și încearcă edificarea unei etici pur raționale.
Însă filosofii tratați în acest volum fac vizibilă, prin înseși sistemele lor, tocmai „limita” la care ajunge rațiunea în spectacolul, altfel fascinant, al libertății gândirii. Rațiunea pătrunde, aproape fără s-o știe, în zona speculativului și se trezește în „pozitia” inconfortabila de a fi suspendată deasupra unui abis în care presimte, neliniștită, prezență (sau absența) lui Dumnezeu, un Dumnezeu care pare să nu mai aparțină religiei. Claritatea și distincția enunțurilor fondatoare (cum ar fi Cogito, ergo sum al lui Descartes sau bazele more geometrico ale filosofiei lui Spinoza) ori clarificarea „pe baze raționale” a unor probleme preluate din medievalitate (argumentul ontologic, natura substanței, a atributelor, a cauzalității etc.) garantează coerența sistemului pe care îl întemeiază acești filosofi, dar aduc rațiunea în zona paradoxalei intimități și distante a gândirii care se gândește pe sine gândind. Soliditatea edificiilor filosofice din această perioadă se sprijină, așadar, pe un alt fel de mit al întemeierii, iar legitimitatea deducțiilor este asigurată, paradoxal, de fragilitatea eului care se descoperă stăpân pe sine.
Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Istoria filosofiei Vol.IV Rationalistii. De la Descartes la Leibniz?
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Istoria filosofiei Vol.IV Rationalistii. De la Descartes la Leibniz și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ca să comanzi chiar acum.