Considerată prima autobiografie din literatura română, cartea lui Teodor Varnav, boier din Moldova, a fost scrisă în 1845 și este una dintre puținele mărturii din Țările Române despre prima jumătate a secolului al-XIX-lea. Cu o familie scăpătată, Teodor Varnav are parte de puțină educație (frecventează totuși școala unui dascăl grec, pe nume Panaioți,la București, în 1813-1814), iar povestea vieții lui este una a strădaniilor neîncetate de a-și face o situație și a regretelor că nu a avut parte de mai multă învățătură. E în același timp o istorie foarte spumoasă, scrisă în limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picărești și oamenii din cele mai diverse medii. „Prima carte de amintiri din literatura noastră.” (Laurențiu Faifer) „Cărticica aceasta este o lucrare de seamă, din toate punctele de vedere, și autorul ei trebuie să fie pus în rîndul fruntașilor scriitorilor noștri de la începutul veacului al XIX-lea.” (Artur Gorovei) „Timp de zece ani, copilul Varnav face turul Moldovei, ajungînd la un moment dat la București, apoi la Sibiu, expediat, ca un colet, de la o rudă la alta. În aceste lungi peregrinări, Teodor Varnav, devenit adolescent, cunoaște și primele experiențe amoroase. La Sibiu, este inițiat în tainele amorului de către bucătărița dascălului, angajat de protectorul său, Lada, să-l învețe carte. Adultul Varnav este cuminte și harnic, povestind cu tristețe cît de mult a pierdut din cauza lipsei unei învățături sistemice... Amintirile lui Teodor Varnav sînt fantastice, pline de umor și învățăminte, scrise cu mult drag și pasiune.” (Constanța Vintilă-Ghițulescu) „Teodor Varnav, dintre toți memorialiștii noștri, n-a fost numai primul în dată, dar și întîiul și unicul care și-a mărturisit fără rușine, dar și fără cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici și mari, din copilărie și adolescentă, iar de la această vîrstă tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare și consecințele lor, sanitare și penale, neplăcute. Din acest punct de vedere Teodor Varnav îmi amintește, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys.” (Șerban Cioculescu)
