Istorie lacunara a poeziei romane

Ce fel de istorie poate fi cea de față, de nu una ne-întreagă? Este o risfoire din zbor a poeziei roman. MĂ rostesc asupra unor texte poetice spar' ute pans spre anul 2000: dar oprind la anul de naștere 1947 lista autorilor luați în considerație. ÎndrĂznesc să sper că prezența carte seamĂnă anei istorii literare, fie doar prin dispunerea cronologicĂ a profilurilor de poeți, rĂrnănând totuși un „papirus cu lacune"; ea răspunde la un număr de întrebări — nu la toate, nu la oricare. MĂ adresez aici unui cititor având deja în minte o „grilĂ", cât de cât judicioask a devenirii poeziei române de-a lungul a cloud secole. Firește, un învățĂcel va putea parcurge cu folos comentariile asupra unui autor sau ba chiar asupra tuturor, cu condiția de a completa din multele istorii și studii literare disponibile, informațiile neoferite aici: considerații de ansamblu, curente, bio-bibliografii complete etc. Cititorul poate oare afla și ceva „în plus" fațĂ de ceea ce gă.șește în multele lucrĂri de istorie literare existente? Aș putea desemna o anume înlesnire (care este, poate, doar iluzia 60 de a pătrunde în centrul poemului, o scrutare „din interior" a operei lirice. Am Încercat sĂ transform un handicap — acela de a fi eu însumi poet, mai întâi de toate — într-un mic _avantaj". Așa ceva e cu putințĂ numai dacĂ poetul, în identitatea sa de critic, reușește sĂ nu se gândeascĂ la propria poezie vorbind despre alții. Mai trebuie Încă* strania, statomică bucurie pe care o resimți față de reușitele celorlalți, ținută în frâu de un anume echilibru în aprecierea axiologicĂ. Spațiul tipografic acordat autorilor reținuți în sumar este în funcție nu doar de valoarea for literară, ci și de ceea ce eu aveam a spune (cu acel prilej) despre scrierile for lirice. lar când pĂrĂsesc un poet pentru a trece la altul, el nu va fi fost „epuizat": doar ce aveam eu de zis despre acel autor îmi pare a fi fost îndeajuns explicitat. Ilie Constantin