Trupul lui a fost uns cu mir și acoperit cu sărutări. Iar anii care au trecut apoi au acoperit amintirea sa. Insula pe care o iubise a rămas nelocuită... Dar jertfelnicul tăcut al Bisericii Sfântului Pantelimon păstrează în el, precum sfintele moaște ale mucenicilor pe care era întemeiat, lacrimile părintelui. Le păzește cu dăruire, strigându-le credincioșilor: „Pomeniți-l!” Părintele Hrisant Katsoulogiannakis a fost ultimul preot din Insula Spinalonga. S-a născut în anul 1893 și a fost tuns în monahism în 1911, la Mănăstirea Toplu din Siția. Mai târziu a mers la Mănăstirea Faneromeni din Ierapetra. De acolo a plecat voluntar la Spinalonga în anul 1947, unde a slujit până la închiderea azilului de leproși, în anul 1957. După aceea a rămas în Spinalonga singur vreme de cinci ani, pentru a îngriji mormintele leproșilor și pentru a le săvârși Trisaghionul. S-a întors la Mănăstirea Toplu din motive de sănătate. A adormit întru Domnul în anul 1972. I s-a dus, pe drept, faima de sfânt. Epameinondas Remoundakis, numit și „arhanghelul din Spinalonga”, este al doilea personaj real al cărții. Prin intermediul romanului, Maria Pastourmadzis reînvie patimile și suferințele interminabile ale locuitorilor Insulei Spinalonga și zugrăvește singura putere care învinge durerea omenească: Iubirea care urcă până pe Cruce.
