Cartea Iubirea ca un mod de viata PDF

Iubirea ca un mod de viață. Șapte trăsături de caracter ce vă vor îmbunătăți relațiile cu cei din jur. Ediția a II- a Cred că oamenii obișnuiți sunt cei care dețin secretul consolidării unei societăți în care relațiile cu ceilalți sunt fundamentale, în care sprijinul acordat semenilor reprezintă un gest natural și în care copiii cresc respectându-se unii pe alții și, da, chiar iubindu-se reciproc. Lucrurile acestea nu sunt utopice. De fapt, ele sunt cât se poate de tangibile, pentru fiecare om în parte. - Gary Chapman Gary Chapman este un cunoscut consilier matrimonial, renumit pentru seminariile sale pe probleme de cuplu pe care le susține în toată lumea, și totodată un autor de succes. A scris mai mult de 15 cărți, care reprezintă adevărate binecuvântări pentru mii de cupluri aflate în impas. Cartea Cele cinci limbaje ale iubirii (apărută la Curtea Veche Publishing în anul 2000 și aflată acum la a treia ediție) s-a vândut în mai mult de 3 milioane de exemplare în limba engleză și a fost tradusă în 34 de limbi. La Curtea Veche Publishing au mai apărut Speranțe pentru cei despărțiți (2001) și Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor (2001), ultima scrisă împreună cu Ross Campbell. Fragment din cartea "Iubirea ca un mod de viață" de Gary Chapman: "Esența iubirii   În copilărie, eu și prietenii mei am fost învățați să urmăm învățăturile biblice și să fim buni unii cu alții, dar asta nu însemna că toți colegii mei de la școala duminicală respectau aceste pilde. Unii dintre copii se purtau frumos cu ceilalți, dar numai până când cineva le fură vreo jucărie, le strică vreo planșă desenată sau îi împingea în fântâna arteziană. Când erau provocați, ei uitau cu totul de bunătate și redeveneau niște copii egocentrici. Prin comportamentul lor, parcă le spuneau celorlalți: „Nu vă puneți cu mine și nu vă atingeți de lucrurile mele!" Unii dintre ei nu se purtau frumos aproape niciodată cu cei din jur. între copiii printre care am crescut, regula generală părea să fie că aceștia erau buni cu cei care, la rândul lor, erau buni cu ei și că se purtau urât cu cei care, desigur, îi tratau urât. Am constatat că, în această privință, adulții nu sunt cu mult diferiți de copii. Soțul se poartă frumos cu soția lui atunci când și aceasta se poartă frumos cu el. El duce bucuros gunoiul atunci când ea îi pregătește o cină savuroasă. Bărbatul îi vorbește frumos femeii atunci când aceasta îi vorbește la fel de frumos. El dă zor să-i spele mașina după ce a împărtășit cu ea o experiență sexuală satisfăcătoare. Dar oare cum ar fi să dăm dovadă de bunătate chiar și atunci când suntem nedreptățiți sau tratați urât de către ceilalți? În acest sens, un bărbat căsătorit mi-a povestit experiența lui: „Fusesem dur cu soția mea, respingându-i ideile și spunându-i că ceea ce afirmă nu avea nicio logică. Am ridicat tonul la ea și i-am spus exact ceea ce gândeam. Atunci, soția mea a ieșit din cameră, iar eu m-am reașezat în fața televizorului, să urmăresc meciul."