Cartea s-a închegat după înveșnicirea soțului meu, ca mărturie dramatică a unei povesti de iubire, flancată în ultimii ani, de suferință generată de boala crâncenă. Mi-aș dori ca aceste pagini să transmită și "alianța" mea cu oricare biet suferind și apropiații lui. Și să nu le fie zguduitoare, de-a Domnul, vremea suferinței. Nu există iubire fără dorința de a coborî în celălalt, de la ultimul etaj în subsol și invers, mereu și mereu, uluit să mă întâlnesc cu ceva necunoscut și să mă bucur...
