Iubirea reala

Iubirea reală. Arta unei conexiuni conștiente Ca să avem parte de iubire nu e nevoie să cucerim Everestul, nici să compunem un șlagăr care să ajungă viral pe YouTube. Căci pentru iubire nu trebuie să ne zbatem – o merităm pur și simplu. Este convingerea profundă pe care Sharon Salzberg – cea care are meritul de a fi adus practicile mindfulness în cultura occidentală încă din 1974 – o așază la baza acestui veritabil ghid de meditație, inspirat din viața de zi cu zi a oamenilor de rând. Și nu numai că suntem vrednici de iubire, spune Salzberg, ci avem cu toții un dar înnăscut, o putere fundamentală: aceea de a oferi iubire. Dacă învățăm să ne prețuim pe noi înșine și să ne îmbrățișăm cu blândețe atât zonele luminoase, cât și pe cele de umbră, vom reuși să dăruim aceeași bunătate iubitoare și celor din jur. Căci, în pofida zgomotului din cultura noastră actuală și a iluziilor pe care le vinde, iubirea reală este mai simplă decât am crede și ne poate vindeca rănile sufletești, legându-ne prin fire delicate, dar trainice, de toți semenii noștri. Acea iubire este la numai un pas distanță.    Sharon Salzberg, născută la New York în 1952, este o renumită profesoară de meditație budistă din SUA și autoare a câtorva best­selleruri The New York Times. Este cofondatoarea Insight Meditation Society și a Barre Center for Buddhist Studies, organizații cu sediul în Barre, Massachusetts, care promovează activ tehnici de conștientizare și care cultivă, prin practicile predate, bunătatea și compasiunea. Profund marcată de copilăria sa nefericită, Salzberg a descoperit puterea meditației de a alina suferințele după absolvirea unui curs de filozofie asiatică la State University of New York din Buffalo. În 1970, dorința de a aprofunda acest domeniu i‑a purtat pașii până în India, unde a petrecut mai mulți ani în preajma unor maeștri spirituali, care i‑au devenit mentori, trasându‑i calea pe care avea s‑o urmeze. Revenind în țara natală în 1974, a început să predea meditația conștientizării și practicile bunătății iubitoare, pe care și le‑a desăvârșit de‑a lungul timpului în urma unor întâlniri cu lideri spirituali, petrecute în Tibet, Birmania ori Taiwan. În cei peste 40 de ani de activitate, a predat tehnicile sale câtorva mii de oameni, mai ales în taberele de meditație pe care le‑a organizat pretutindeni în lume. Viziunea ei privind modalitățile de regăsire a păcii interioare, a iubirii și a înțelegerii se reflectă, de asemenea, în cărțile publicate și în conferințele pe care le susține frecvent în întreaga lume. Semnează articole in The Huffington Post, Time, Yoga Journal, Body & Soul, Shambhala Sun și participă în mod curent la emisiuni de radio și televiziune. În 1999, Sharon Salzberg a fost omagiată de New York Open Center pentru „excepționala să contribuție la dezvoltarea mindfulnessului în Occident“. Fragment din cartea "Iubirea reală" de Sharon Salzberg "Afro-americanca Trudy Mitchell-Gilkey este ucenic budist și terapeut prin tehnica mindfulness în Takoma Park, Maryland. A fost cea mai mică dintre cei 13 copii ai familiei sale, crescând într-o casă destul de sărăcăcioasă dintr-o zonă rurală a statului Arkansas. Trudy spune că a asimilat de timpuriu un mesaj transmis de suferință îndurată în primii ani ai copilăriei. “Valoarea mea era nesemnificativă în comparație cu a celor care aveau case mai arătoase și grădini mai mari", explică ea. Deși în familie se simțea uneori invizibilă, Trudy relatează că atunci când a intrat în clasa întâi, în noua școală mulțirasială din oraș, se simțea prea vizibilă - într-un mod negativ. Copila suferea din cauza discriminării ostentative și a abuzurilor fizice. După ce i s-a atribuit un rol piesă de teatru de la școală, i s-a spus că nu va avea voie să-l interpreteze. Știa că din pricina faptului că era o fetiță de culoare. „Povestea care mi s-a sugerat când m-am aventurat prima dată în lume a fost: «Nu ești o persoană pe deplin»", reflectează Trudy. De-abia când a luat nota 10 cu felicitări pentru un eseu scris de ea în clasa a zecea, fata a început să -și formeze o idee despre valoarea pe care o avea. „Profesorul a notat pe margine, cu un pix roșu-aprins: «Îmi place foarte mult cum scrii!»", își amintește Trudy. „Acel profesor a fost primul alb care mi-a oferit o imagine puternic pozitivă despre mine însămi, iar acele șase cuvinte mi-au schimbat cursul vieții." Totuși, avea nevoie și de alte experiențe încurajatoare: „Când ai îndurat atâta ură, venită din diverse direcții, e nevoie de mai mult de o persoană care să spună că tu într-adevăr contezi, încât să limpezească tot întunericul din interior." În drumul ei, Trudy a întâlnit și alte persoane pe care le-a considerat mentorii săi. O prietenă de la biserică a ajutat-o să vadă că poate să înfrunte durerea și să treacă peste ea. „După ce am vorbit cu acea doamnă, am simțit că ușa mi se deschide larg", spune Trudy. „Am realizat că pot sta dreaptă în calea suferinței - a mea și a altora și că o pot transforma." Câțiva ani mai târziu, Trudy a absolvit un masterat în asistența socială și, la scurt timp după aceea, a început să practice psihoterapia."