Silvia Katz Ianași s-a născut în comuna Runcu, județul Gorj, la 19 septembrie 1954. Locuiește în Israel și scrie în reviste din țară și străinătate. Colaborează de mulți ani la „Revista Familiei” care apare săptămânal în Israel. În anul 2010 publică romanul „Dreptul la viață” Iar în 2011 apare Bestsellerul „Doar iubirea rămâne” și publică proză în antologia „Cuvântul în timp”. În anul 2012 publică o carte cu povești pentru cei mici „Spiridușii Pădurilor” și primește din partea academicianului Gheorghe Păun din Curtea de Argeș medalia „Clubul iubitorilor de cultură”. În 2013 publică romanul „Viața ca un zid” pentru care a primit în ianuarie 2014 premiul din partea Centrului Cultural Israeliano-Roman, iar în 2014 publică romanul „Crime în numele iubirii” și în 2015 apare romanul Iluzii de femeie. A primit premiul de excelență din partea Asociației Scriitorilor din Israel pentru promovarea culturii românești. Fragment din carte: "Era frumoasă și arătă mult mai tânără. A fost prima mea dragoste platonică, știi cum este la vârsta aceea. Când i-am spus mamei că sunt îndrăgostit de prietena ei, nu m-a luat în serios și a început să râdă. În timpul facultății nu reușeam să-mi fac nicio prietenă și mă gândeam mereu la ea. Știam că are de mulți ani un prieten și se iubeau foarte mult. L-am cunoscut și recunosc că eram gelos pe el. S-au căsătorit, dar după nici doi ani de la căsătorie bărbatul a înșelat-o și ea a pus capăt relației. A trecut printr-un divorț dureros și mama mi-a povestit că a suferit enorm, dar nu l-a iertat. După patru ani, când am aflat că se căsătorește cu un evreu și pleacă în Israel, ne-am bucurat pentru ea. Între timp eu mă vindecasem de iubirea mea și că orice tânăr aveam unele relații pasagere cu femei, dar nimic serios. Am terminat facultatea și am venit în capitală. Mama nu a vrut să vină cu mine oricât am insistat. Știu că ele două s-au mai întâlnit când venea în țară, dar eu nu am mai văzut-o decât acum zece ani, la moartea mamei. Atunci am cunoscut și pe soțul ei, un om minunat. Am pierdut relația cu ea și mă bucur să văd că în sfârșit s-a hotărât să publice câteva cărți. Era visul ei și mama o încuraja de fiecare dată. Am să-i cumpăr toate cărțile ca să le am în bibliotecă și dacă te hotărăști să iei vreuna, dă-mi voie să le fac cadou mamei tale. Știi că o simparizez, deși am discutat de puține ori."
