Năzuind să se "contopească sufletește", în procesul traducerii, cu autoarea, Ciprian Doicescu a ales din creația Iuliei Hasdeu poemele care i s-au părut, nu numai cele mai frumoase, dar și le-a transpus, nu o dată, la nivelul originalului; în orice caz străduindu-se să nu le altereze în nici un fel substanță.
Concomitent cu realizarea unor tălmăciri de calitate, autorul formulează, în studiul introductiv, câteva deschideri interesante către specificul și valoarea liricii Iuliei Hasdeu, întregind, astfel actul recreării românești a versurilor scrise în franceză, cu cel al exegezei din interior a poeziei.
Se înțelege că, prin astfel de calități, volumul lui Ciprian Doicescu trece din sfera obișnuitului în cea a demersurilor esențiale.
I.Oprișan
