Izme, pizme, eroizme e o antologie. Scrisă, gândită, spoită și încâlcită de prin 2000 și-un pic, ușor roasă pe margini dar încă bună de purtat. Sunt cuvinte pictate, gânduri pâne, idei blocate-n lifturi sau sterilizate-n prea multele cafele ficații la culoare, sunt sine de tramvai care duc (posibil) spre depouri care stau să se facă una cu pământul, bunul pământ de la care am furat fără scrupule mai tot ce am scris în toți acești ani. Izmele sunt poezii cu miros, sau miros, cum spunea străbunică-mea acum trei vieți în urmă. Nu de parfum, nu de flori, dar de fapte, căci faptele miros mai tare decât oțetul dacă ai nas să le adulmeci. Pizmele sunt poezii eterogene, inspirate din viața celorlalți, întotdeauna mai frumoasă decât a mea, întotdeauna gata să mă piardă cu un sărut trufaș, privator de oxigen. Eroizmele încearcă a fi extrovertirile mele, din ce în ce mai rare, din ce în ce mai dependente de chimia interioară și exterioară (nu mai am, sunt sărac, nu mai dau la nimeni). Toate trei suntem noi. - Radu Boeru
