Iesi din casa cu sufletul sfasiat si amarat.
Sa primeze ratiunea... Asa deci...
Unii oameni in vremuri bune cred si in vremuri rele se leapada de credinta, se invarteau in ea versetele Scripturii. Asa credeau prietena sa, Caterina, si fiul ei: superficial, fara eforturi, la suprafata, facand socoteli si vazandu-si interesele. Fara nicio jertfa, fara temelie.
Dumnezeul meu, pazeste-ne de astfel de compromisuri lase!, se ruga. O durea in inima si totodata se mania. Nu. Iorgos nu se va intoarce. Stia asta... O citise in intentiile lui si in cuvintele mamei sale. Zadarnic se straduise. Zadarnic o consolase pe fiica ei. Fiica ei.. Triandafilia se cutremura. Ce nenorocire traia fiica ei! Atat de grea era crucea care cazuse dintr-o data pe umerii sai delicati! Mai intai boala copilului, apoi tradarea barbatului ei, parasirea, destramarea casniciei lor.
Trebuia s-o sprijine pe fiica ei, sa-si inabuse durerea sa, ca s-o ajute pe aceea sa-si poarte suferinta.
Traducere din limba greaca de Cristian Spatarelu.
