Poetul Dan Cristian Iordache aparține generației douămiiste, însă, din punct de vedere stilistic, tematic, poezia sa are particularități care, într-un sens pozitiv, îl singularizează.
Căutarea sinelui, a condiției umane, cu superficialitățile și profunzimile sale, e vizibilă și în acest volum. Relația dintre profan, cotidian, banal - „moartea... nu e sicriul,/ putrefacția/ și tot ce-și imaginează/ cei care n-au întâlnit-o pe stradă” - și sacru, ascuns, revelatoriu - „în paradis nu e nicio plajă, doar linii” - justifică și evocarea conceptului sanscrit Jnana. E vorba în aceste poeme de o inițiere a lui și a cititorului în poezie - și în ceea ce e dincolo de poezie - printr-o ars poetica amintind de versurile unor poeți precum Daniel Turcea și Gellu Naum . - Florin Dan Prodan
Jnana
