Colectia Leda Edge se completeaza cu un roman despre magie, putere si pericol, construit special pentru indragostitii de literatura young adult: Jocul Coroanei de Evelyn Skye. Exista lucruri mai periculoase decat un strop de magie... Vika Andreieva poate starni zapada si poate transforma cenusa in aur. Nikolai Karimov poate vedea prin pereti si poate face sa apara poduri din senin. Ei sunt magi - singurii din Rusia - iar tarul, amenintat de Imperiul Otoman si de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alaturi de el. Si astfel initiaza Jocul Coroanei, un duel al abilitatilor magice. Castigatorul jocului va primi puteri de neimaginat. Pe cel invins il asteapta moartea. Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.
Fragment din roman: "Bula din jurul Vikai tremura. Sunt iremediabil legata de dusmanul meu, isi dadu ea seama. Omuletul si balerina continuara sa se roteasca spre cer. Muzica se avanta din ce in ce mai tare, de la un crescendo la un tril furios. Si, deodata, se facu liniste. Toti muschii Vikai se incordara. Omuletul si balerina incetara dansul, ca si cum si ei ar fi fost speriati. Multimea gemu si apoi arata spre pieptul balerinei. Desi ea nu auzise avertismentul de mai devreme al Vikai, acum balerina auzi publicul. Se uita in jos la corsajul rochiei sale. In locul in care ar fi trebuit sa se afle inima ei de portelan, inflorea o batista din matase rosie. - Stiam eu ca nu putea sa aiba incredere in el. Gura pictata a balerinei forma un O uluit. Arunca o privire spre omulet. El nu se uita la ea, ci la un nor din apropierea picioarelor lui, gura lui din lemn fiind stransa sub forma unei linii fioroase. Apoi balerina deveni inerta si cazu din cer in cutia ei. Omuletul isi lasa capul in jos. Capacul de la cutia balerinei cobori si se incuie cu un clic. Piata Palatului izbucni intr-un ropot de aplauze asurzitoare. Toata lumea batea din palme si urla. Toti, cu exceptia Vikai, caci ceva incepuse sa o apese de sus, fortand-o sa ingenuncheze. Poftim? Cum? Am un scut... Insa atunci le vazu, mii de ace mititele iesind din pavajul de la picioarele ei. Probabil ca aparusera cat timp fusese ocupata sa-i priveasca pe omulet si pe balerina. Acele facura o plecaciune la unison, inainte de a se retrage in pamant, ca si cum ar fi stiut ca ea in sfarsit le vazuse. Acele alea impertinente mi-au perforat scutull Vika nici macar nu stiuse ca era cu putinta. Insa poate ca tocmai asta era problema. Nu putea se apere cum trebuia de un lucru de care nu era constienta.”
