Cartea Jocul lui Westing PDF

    Moartea plină de mister a unui milionar excentric adună laolaltă șaisprezece oameni diferiți și cu totul neobișnuiți, care trebuie să deslușească circumstanțele decesului unchiului Westing pentru a putea moșteni averea acestuia. Cei șaisprezece posibili moștenitori cad imediat în patima jocului propus de Westing prin testamentul său, atrași de miza finală: două milioane de dolari. „Nu contează ce aveți, ci ceea ce nu aveți“ este unul dintre indiciile lăsate de unchiul Sam. Însă jocul lui presupune multă atenție, spirit strategic, diplomație și o privire de la distanță.     "Jocul lui Westing" este o adevărată analiză a tipului uman a la Hercule Poirot.     Fragment din romanul "Jocul lui Westing" de Ellen Raskin:     “Totul se petrecuse atât de repede. Explozii asurzitoare, țipete, învălmășeală. Theo și Doug se refugiară în bucătărie. Doamna Theodorakis fugi afară. Fata, părul și șorțul erau împroșcate cu un lichid de un roșu întunecat.     — Sânge! țipă Sydelle Pulaski, ducându-și înspăimântată mâinile la piept.     — Faceți ceva, strigă Catherine Theodorakis, să sune cineva la Pompieri!     Tremurând, Angela se duse degrabă spre telefonul public montat pe peretele cafenelei, dar nu se putea hotărî să sune. Erau înzăpeziți, pompierii n-aveau cum să ajungă la Apus de Soare.     Theo apăru în pragul ușii bucătăriei:     — E-n regulă. N-a luat foc nimic.     — Chris, dragul meu, nu-i nimic, spuse doamna Theodorakis, îngenunchind în fața scaunului cu rotile. Nu s-a întâmplat nimic, Chris! Uite, e doar suc de roșii.     Suc de roșii? Doamna Theodorakis era plină de suc de roșii din cap până-n picioare, nu de sânge! Curioși, moștenitorii se îngrămădiră cu toții în bucătărie, cu excepția lui Sydelle Pulaski, care căzuse grămada lângă tejghea. Un atac de cord de-ar fi avut și tot n-ar fi băgat nimeni de seamă.     Domnul Hoo studie întreaga scenă, încercând să-și ascundă încântarea:     — Ce mai debandadă! zise el. Trebuie c-au explodat conservele de la căldura cuptorului.     Toată bucătăria era împroșcată cu sos de roșii și năclăită de spumă din extinctorul de incendii.     — Ce mai debandadă...     George Theodorakis se uită la el suspicios:     — A fost o bombă!     Catherine Theodorakis fu de aceeași părere:     — Mai întâi un șuierat, pe urmă bang, bang, scântei în bucătăria, roșii, purpurii...     — Au explodat niște conserve cu sos de roșii, asta-i tot! sări Doug Hoo în apărarea tatălui său.     Toată lumea încuviință. Doamna Theodorakis era isterică, dar era de înțeles. Bomba? Ridicol! Sam Westing nu arată nici pe departe ca unul ucis de o bombă.     Judecătoarea Ford îi sfătui să raporteze de îndată accidentul poliției, pentru a putea beneficia de asigurare.”