Jocul pentru campioni al domnului Lemoncello

Așteptarea a luat sfârșit, domnul Lemoncello își lansează primul show-concurs televizat, în direct pe Kidzapalooza, o rețea faimoasă în întreaga lume! Kyle arde de nerăbdare să meargă la preselecție! Însă numai câțiva norocoși vor fi aleși pentru a concura, în față a milioane de telespectatori, în acest joc 3D al evadării – în care niște copii adevărați sunt piesele de joc! Kyle este hotărât să spargă codurile și să plece acasă victorios, dar cu domnul Lemoncello nimic nu este așa cum pare, iar surprizele l-ar putea uimi până și pe creatorul jocului. Ceasul ticăie! Vor reuși Kyle și prietenii lui să rezolve puzzle-urile, să depășească obstacolele și să evadeze la timp pentru a câștiga premiul marelui show-concurs marca Lemoncello? Fragment din volumul "Jocul pentru campioni al domnului Lemoncello" de Chris Grabenstein:   "Era precum scrisese dr. Seuss într-una dintre cărțile din care dădacele lui Charles obișnuiau să-i citească: „Faima! Vei fi atât de faimos pe cât ți se cuvine, cu întreaga lume urmărindu-te la TV cum devii un câștigător!" - De data asta n-am să te dezamăgesc, tată, făgădui Charles. Voi ieși victorios! Era însă o singură problemă. Domnul Lemoncello tocmai declarase că va fi o întrecere pe echipe. Charles preferă să evolueze solo. În plus, spre deosebire de rivalul său legendar, Kyle Keeley, el nu avea un cerc de prieteni existent deja pe care să-l transforme echipa pentru noul joc. Prin urmare, înainte de a putea să devină faimos, va trebui să înjghebe o echipă de copii superbuni. Și va trebui s-o facă repede. Așa cum unul dintre favoriții tatălui său, Sun Tzu, spunea în Arta războiului: „Rapiditatea este esența războiului." Charles se hotărî s-o consulte pe doamna Yunghans. Cu siguranță că bibliotecară va putea să -l ajute aleagă pe cei mai înfocați cititori de ficțiune din școală. În recreație, el îi cumpără o cafea cu scorțișoară și frișca, livrată de la o cafenea din apropiere.  - Charles, ce drăguț ești! se pripi ea când el îi aduse cafeaua garnisită cu frișcă și bucățele de ciocolată. - Doamna Yunghans, pot să vă pun o întrebare ipotetică? - Bineînțeles. - Dacă ar fi să adun o echipă cu care să concurez la acest nou joc al evadării al domnului Lemoncello, pe cine sugerați să iau cu mine? - Păi, spuse ea, o vei vrea cu siguranță pe Sierra Russell în echipa ta. - Nu e disponibilă. - Atunci l-aș cere pe Miguel Fernandez. - Indisponibil.  - Andrew Peckleman? - Indisponibil. - Ah, da, așa e?! Vor fi toți în echipa lui Kyle. Păi, cred că ai alege pe careva din clasa a opta. Ah! cugetă Charles. Inteligent. Keeley și coechipierii săi erau din clasa a șaptea. Ca și Charles. Dar domnul Lemoncello deschisese noul său concurs pentru întreg gimnaziul. Desfășurarea unei echipe cu elevi dintr-a opta ar fi o strategie strălucită. Vor fi cu toții cu un an mai isteți decât jucătorii lui Keeley.”