Jose Mourinho. Evolutia unui translator

"Tenul său măsliniu era acum palid, cearcăne grele îi întunecau ochii. Cei trei ani de domnie tumultuoasă la Real Madrid luaseră sfârșit. Era 2013 și pentru al treilea an consecutiv, Specialul își privea echipa ieșind șchiopătând de pe teren în semifinalele Ligii Campionilor. Mourinho părea să-și fi pierdut strălucirea, acel praf de stele magic care-l făcuse odată de neatins. Și totuși... îi mai rămânea un refugiu. De neimaginat acum câțiva ani, acest refugiu se numea Chelsea Football Club."   Jose Mourinho. Evoluția unui translator este povestea unei vieți surprinzătoare. De la copilăria într-o Portugalie măcinată de dictatură până la lupta să continuă de a se ridica la înălțimea numelui tatălui său, portar de talie internațională, această biografie prezintă călătoria extraordinară a lui Jose Mourinho: trofeele, succesele, victoriile și bineînțeles, dramele și eșecurile.   Deși a intrat în lumea fotbalului ca simplu translator pentru Sir Bobby Robson, bântuit fiind de o carieră de jucător perfect mediocră, Mourinho a ajuns să definească noua clasă de antrenori-manageri cu talentul său rar de a îmbina psihologia cu cercetarea exhaustivă, managementul jucătorilor cu abilitatea de a ține prima pagină a ziarelor. Pentru ca în final să devină unul dintre cei mai mari manageri ai tuturor timpurilor. De la Barcelona la Benfica, de la Porto la Chelsea, de la Inter la Real Madrid și apoi Manchester United, viața lui Mourinho ni se dezvăluie la fel de interesantă și misterioasă ca omul însuși.   Lumea văzută de Jose: După ce am fcut parte din staff-ul tehnic al Barcelonei, nimic altceva nu se mai poate ridica la același nivel. - Despre FC Barcelona, 1996   Nu aș antrena niciodată Real Madrid, decât poate pentru a-i distruge: nu voi înceta niciodată să fiu cule. - La plecarea de la FC Barcelona, 2000   Și eu aș fi trist dacă echipa mea ar fi dominată de un adversar cu 10% din bugetul meu. - Tachinându-l pe Sir Alex Ferguson, după înfrângerea lui manchester United de către Porto, 2004   Să nu-mi spuneți că sunt arogant, doar sunt campion european... Eu consider că sunt special. - Declarația controversată de la momentul numirii oficiale ca manager al echipei Chelsea, 2004 Fragment din cartea "Jose Mourinho. Evoluția unui translator" de Ciaran Kelly "Robson îl ia așadar pe Mourinho cu el din motive profesionale, dar este evident că există și o puternică afinitate personală. Cei doi petrec nenumărate ore finisând un melanj ciudat dar extrem de eficient, între emblematicul instinct de a marca al lui Robson și filozofia defensivă în floare a lui Mourinho. În ciuda diferenței de vârstă, Robson este cel care îl învață pe Mourinho că în viață nu contează doar să câștigi: "Îmi amintesc mereu cu un ușor zâmbet ca atunci când eram supărat după o înfrângere, el îmi spunea: Nu fi trist, pentru că în celălalt vestiar cineva sare în sus de bucurie." Cele două familii locuiesc în același complex de apartamente din Sitges - evadarea perfectă către litoral, departe de presiunile vieții pe Câmp Nou - drept urmare petrec multe seri în apartamentul lui Mourinho. În timp ce Tâmi socializează în bucătărie cu Elsie, soția lui Robson, Mourinho și Robson se bucură de pasiunea lor comună pentru filmele cu Anthony Hopkins. Rolul și influența lui Mourinho sunt în creștere astfel că, în presezonul 1996, El Traductor devine centrul atenției. Oferă elocventă și multiple nuanțe emblematicelor răspunsuri concise ale lui Robson, determinându-l pe Șanti Gimenez de la ziarul AȘ să remarce: "Este evident că Mourinho nu poate traduce pentru că are opinii personale mult prea puternice." Realizând că Mourinho lucrase cu Robson și în trecut și că e departe de a fi doar un simplu traducător angajat de la vreo agenție, Gimenez îl întreabă malițios pe Robson, într-o engleză stricată, dacă Mourinho e iubitul lui. Într-un precedent asemănător cu cel cu care se va confrunta Zlatan Ibrahimovic în 2010, atunci când va fi întrebat același lucru referitor la Gerard Pique, răspunsul unui Mourinho extrem de încrezător este: "Adu-o pe sora ta aici și vom afla dacă este adevărat." Dar spre deosebire de ceea ce avea să se întâmple 15 ani mai târziu, Mourinho se va bucura de o relație pozitivă cu presa spaniolă, interacționând prietenește în diverse ocazii sociale. Din păcate, o altă tragedie aștepta după colț, tragedie ce avea să consolideze și mai mult prietenia dintre Robson și Mourinho. În 1997, la mai puțin de un an după nașterea primului copil al lui Mourinho, mult iubită și singura lui soră, Teresa, moare de septicemie pe fond diabetic. Cu sprijinul familiei și al lui Robson, Mourinho reușește să depășească acest moment greu, găsindu-și refugiu în incredibila sa forță mentală și capacitate de concentrare pe obiectivul imediat. Astfel, deși eroul Barcelonei, Jose Ramon Alexanko, este numit asistent oficial al lui Robson, englezul lupta cu disperare pentru aducerea lui Mourinho la echipă. Iată ce povestește vicepreședintele de atunci al Barcelonei: JOAN GASPART: [Președintele] Nunez i-a spus lui Robson că nici în ruptul capului nu va angaja un traducător în condițiile în care [Robson] avea deja un consilier la echipă. Dar la insistența englezului, Nunez îi oferă lui Mourinho 10.000 de pesetas pe lună. Astfel că acesta [Mourinho] e nevoit să stea gratuit în camera mea de hotel, la Arenas. Abia avea cu ce să se întrețină. Însă la puțin timp după aceea, când a început să dovedească că e mult mai mult decât un translator, Nunez i-a mărit salariul și i-a căutat un apartament. "