"Modul de organizare a tinerilor în instituția „juniei" se regăsește în toate satele din Transilvania și Bucovina, prin cetele de feciori [...] Lucrarea de față a supus atenției atât caracterul militar al obiceiului, cât și cel ritualic și mai ales legarea acestuia de spațiul „mioritic" al Șcheiului. Ca orice ritual și acesta poate fi definit ca „o suită de gesturi, răspunzând unor nevoi esențiale, gesturi ce trebuie să fie executate, potrivit cu o anumită euritmie". Între manifestările lor, care anunță apartenență și ascendentă dintr-un vechi ritual, amintim: hora, masa, buzduganul. Existența crucilor (troițelor) pe înălțimi coincide cu urcarea Junilor pe înălțimi, nu doar pentru a se închina aici, ci pentru a juca hora, a trage din surlă sau a arunca și mai sus buzduganul. Întregul ceremonial sugerează o evidență algoritmizare a gesturilor, impunându-le acestora o semnificație deosebită. Desigur că obiceiul conserva cadrele unei societăți arhaice, a căror utilizare duce la dobândirea stării de inițiat într-un mister al vieții și al morții: este un mister al trecerii dinspre o stare definită prin ritualul de inițiere, de depășire a profanului spre o stare de includere deplină în colectivitatea obștii. Situația Junelui este una de tranziție spre o poziționare în determinanți sociali, umani, economici și religioși ai societății." (fragment din "Epilog")
