Jurnal cu Noica si manuscrisele Eminescu

Cât a visat, Doamne, cât a visat prietenul nostru pierdut, de nepierdut, să vadă cu adevărat în mâinile tuturora, întruchipările aidoma, manuscrisele lui Eminescu. Gândul lui nu se oprea la o simplă diseminare bibliotecărească și universitară a acestor imagini. Concepuse, așa, facsimilată, o ediție de tiraj național și nu una alături de vreo altă: singură cu adevărat vie, cu adevărat legitimă. Voia pur și simplu că orice om să poată avea în casă la el 50 de volume în care să citească nemijlocit, fără nici un alt subsidiu, însuși scrisul mâinii lui Eminescu, așa cum l-a așternut pe hârtie de-a lungul a 18 ani, în toată neorânduiala, în toată diversitatea lui, în toată cuprinderea, taină și accidentalitatea lui. - C. Noica