Jurnal de Decembrie. Trăirile unui revoluționar - Stanomir Petrovici Compozițional, Jurnalul de decembrie comportă două planuri distincte, abil interferate: pe de o parte, cel al Revoluției, alcătuite din fapte, întâmplări, evenimente narate – cum spuneam – strict cronologic, iar pe de altă parte, cel al biografiei autorului, cuprinzând date și informații despre el și familia sa, plasate aparent aleatoriu în economia textului dar care, puse cap la cap, se constituie într-un curriculum vitae cvasiexhaustiv. Liantul celor două planuri îl reprezintă, cum era și firesc în cazul unui jurnal, personajul principal, Mirel Marcov, narator-martor identificabil cu autorul care, în chip surprinzător și cu totul original, vorbește despre sine la persoana a III-a! Pe de altă parte, e de observat că, în măsura în care autorul comentează evenimentele trăite sau avansează opinii personale asupra unor realități sociale și politice actuale, Jurnalul de decembrie capătă un caracter eseistic. Interferența acestor două aspecte/domenii distinct – memorialistic și eseistic – confirmă o dată în plus complexitatea estetică a Jurnalului de decembrie. Deși, în încipitul volumului, Stanomir Petrovici se autocaracterizează, cu falsa modestie, ca fiind "un om simplu de pe meleagurile bănățene” sau "un om simplu din câmpia timișeană”, totuși mărturisirile Jurnalului de decembrie fac dovada unui spirit ales și a unui mare iubitor de țară, transmițând în cuvinte simple, dar emoționant, sentimente de mare vibrație sufletească. - Liviu Chiscop
