Avem în mistica noastră tăietură de diamant a învățăturilor lui Cleopa, avem extazul îndumnezeit al lui Galeriu, și viziunile totale, copleșitoare și milenar formulate ale lui Stăniloae. Iată acum vedem în Carmen Caragiu mistica noastră feminină de vârf, apropiindu-se de toate cele de mai sus, odată cu un genuin livresc de gen Steinhardt și un accent filosofic. Dar ce e unic e urzeală mereu simfonică, de muzică a Duhului, care țese nemijlocit contemplația cu sângele trăirii, alternându-le până la de nedistins și de nestins. Iconicul cel mai intim și firesc ne mistuie blând aici, ca acoperământ de trezvie: citind trăim și trăind citim, învățând adevărul vieții, cunoscând viața adevărată și împărtășindu-ne cu adevărul și viața. Ea însăși cântec viu, profetic – jucăuș pe-alocuri, colocvial și cu „like-uri” – Carmen Caragiu devine un reper atât al eseisticii noastre cât și al teologiei, dar care ne izbăvește de asemenea categorisiri, căci iată, ne inundă cu undele neîncetate ale luminii lumii. Hristos a înviat – cântăm odată cu ea – „mereu la timpul prezent...” - Chris Tănăsescu (MARGENTO) Emoția poetică, resimțită cu toată ființa, nu e deloc străină de fervoarea credinței, asta ne învață Carmen Caragiu, o ființă dispărută de curând și prea curând. În textele sale e vorba, neîncetat, de acea „foarte secretă intimitate“ în spațiul căreia, tenace și firavă, ea știe să rămână și să-i aducă și pe cititori, dezvăluind o personalitate puternică tocmai prin nesfârșita ei sensibilitate. „Să nu ne temem de cuvânt!“, iată ce ne transmite autoarea acestor pagini de înaltă delicatețe sufletească. Să-l căutăm, să-l aflăm, să-l rostim și să-l auzim, oricât de îndepărtată pare la început, sau permanent, reușită. - Cătălin Cioabă Sub impulsul unei întâlniri semnificative cu opera părintelui Ghelasie de la Frăsinei, Carmen Caragiu, filolog de profesie, a căutat să redescopere și să guste din plin savoarea duhovnicească a vieții, iar acest lucru l-a reușit, cu rafinament și distincție, pretutindeni: în literatură, în artă, în filosofie, în știință, în universul naturii, în teologie, în mistica isihastă. Cultura ei vastă s-a adâncit că o pensulă fină în culorile eshatologice ale fericirii. Și ceea ce zugrăvește în gândurile sale întâlnește contrastele vieții în punctul luminos al unei conștiințe din care sensurile lumii se încheagă și înaintarea infinită în taină devine posibilă. „Jurnalul de idei“ cuprinde o colecție de texte inedite incluzând eseuri, articole, dialoguri (reale sau imaginare), poeme, intervenții pe facebook, care încorporează inflexiunile unei voci originale, ce transportă în cuvânt nuanțele inefabile ale muzicii. - Florin Caragiu
