Planeta Rilke. Totul se află înlăuntru și poate fi regăsit, reînnoit, reinventat, cu forțe nebănuite, astfel fiind reinventată lumea din preajmă, care renaște prin tine și se împlinește odată cu ceea ce ești, devenind, clipă de clipă. Ființa nouă, regăsită în forul lăuntric, își proiectează bogăția și forța, reinventând lumina, care strălucește, cucerind și binecuvântând totul. În paginile rilkeene vom găsi, adesea, o revărsare de lumină formatoare, de care poetul ne învață să profităm, să ne bucurăm, reîntorcându-ne spre interioritatea de care nu este exclus că ne-am înstrăinat. Fascinația simțită față în față cu ceea ce ești, drumul spre tine însuți și drumul spre lume, unghiul din care să te reapropii de universul tău unic se constituie, încet-treptat, într-un demers unic, dotat cu forța de a te reînvăța cum să citești cartea ființei. Parcurgând-o fără grabă, cu iubire, deci, atenție, înțelegere, răbdare, înveți, în realitate, să citești lumea prin care treci, cântând. Însemnările jubilatorii se transformă, sub ochii noștri, în prelungirea încinselor lecturi de sine, în exces de forță, deci, într-o iubire atât de puternică, încât eliberează din lanțurile fricii, devenind o laudă ființei, o laudă făcută împlinirii, poeziei, fabuloasei călătorii ai cărei protagoniști suntem: Viața.
