Jurnalul Deliei Budeanu ne trece suav de la amintirile fericite ale copilariei la cele ale prezentului dur. In volumul de fata, dupa 16 ani de la prima autobiografie, Live, Delia Budeanu, prezentatoare timp de 28 de ani la Televiziunea Romana (1970-1998), izbuteste in mod alchimic sa preschimbe uneltele malefice ale cenzurii de altadata in instrumente launtrice benefice ale controlului de sine, ale rigorii estetice si ale detasarii de imediatul trairilor brute. Aceasta tinere in frau a visceralului ii confera Deliei Budeanu o paradoxala eliberare din captivitatea confesiunilor proprii, care, transfigurate, devin la randul lor rampe de lansare in spiritualitate. Astfel, in buna traditie a meditatiilor lui Montaigne, jurnalul deschide cititorului calea spre reflectie si intelepciune, ajungand un adevarat indreptar pentru cel care isi cauta reazemul sufletesc in lectura. Urmand firul amintirilor, intr-o maniera neo-proustiana, autoarea abordeaza teme de un interes major, precum moartea, singuratatea, nefericirea, trecutul ca paradis pierdut, dar si ca mostenire, energia obiectelor de demult, atmosfera caselor, ceremoniile vietii de odinioara, refugiul in carti, spectrul dubiului. O intreaga galerie de portrete ni se perinda prin fata ochilor: strabunici, bunici, parinti, sotul autoarei, Radu, copiii si nepotii, infatisati cu iubire si evlavie. Sunt si portrete in oglinda in cuprinsul carora scriitoarea de acum dialogheaza cu alter egoul ei de la inceputul tineretii. Distanta pe care si-o ia de fiecare data cand isi contempla trairile mai noi sau mai vechi o ajuta sa-si universalizeze experientele si sa le sublimeze in izvoare de curaj, demnitate si frumusete. As mai spune ca audiobookul care insoteste aceasta carte pilduitoare implineste intr-o oarecare masura visul de altadata al autoarei: acela de a fi imbratisat cariera muzicala. Vocea inegalabila a Deliei, melodioasa, calda si dramatica in acelasi timp, da textelor interpretate farmecul special al recitativelor si al ariilor de opera, muzicalizand destainuirile. - Monica Pillat Aceasta carte de memorii si reflectii a Deliei m-a facut sa retraiesc multele momente care m-au legat de ea si de Radu de-a lungul unor decenii. Pasiunea lor pentru arta ne-a apropiat in anii \'80 si a creat premisele unei prietenii de o viata. Cartea e scrisa intr-o frazare care se apropie de linia melodica a unui fado, stil muzical care reflecta, in mare masura, sensibilitatea Deliei Budeanu. - Sorin Ilfoveanu
Chiar daca zambetul si privirea unei prietene ti-au transmis intotdeauna ca sunt increzatoare, afli candva ca ele pot ascunde o tristete profunda la care nu te asteptai. E o tristete care se lasa descoperita in paginile unui volum in care, printr-o introspectie de o necrutatoare luciditate, lipsita de artificii, Delia Budeanu evoca cu tandrete si pudoare scurte crampeie de viata, amintirea celor apropiati si momentele fericite petrecute impreuna intrepatrunzandu-se cu cele crunte ale despartirilor definitive. E o poveste care nu poate decat sa te tulbure. - Gabriel Badea-Paun
