„Ei bine, da, cartea asta mult visată va fi o carte cu năduf... Povestindu-mi educația, felul în care mi s-au modelat ideile și sentimentele, vreau ca neîncetat să se simtă că sunt străin lumii și idolilor ei. Voi întoarce împotriva întregii Frânte realul meu talent pentru impertinență. Am nevoie de răzbunare așa cum un om obosit are nevoie de o baie.“ (CHARLES BAUDELAIRE) „Stăpânit în egală măsură de dorința de a se înălța până la contemplarea «tronurilor și stăpânirilor» și de nevoia de a savura licorile grele ale păcatului, rând pe rând și câteodată simultan, atras și respins de extreme – dragostea chemând ura și hrănindu-se cu ea –, omul, pradă acestei crude ambivalențe afective, sfârșește prin a se imobiliza în centrul propriei lui ființe, cuprins de un soi de dezgust extatic.“ (MARCEL RAYMOND) „O trăsătură fundamentală a lui Baudelaire e disciplina să spirituală și calitatea conștiinței sale artistice. El întrunește geniul poetic și inteligența critică. Concepțiile despre procesul poetic stau pe aceeași treaptă cu poezia însăși, lăsând-o adeseori în urma lor.“ (HUGO FRIEDRICH) „Să fie un dandy: iată modelul uman și social la care aspiră Baudelaire. Dandy-ul, spune el, trebuie să se preocupe de eleganță vestimentară, să cultive astfel ideea de frumos în propria-i persoană, să-și satisfacă pasiunile, să simtă și să gândească. Contrar însă opiniei curente superficiale, dandysmul nu se reduce la grija pentru gest și costum, care nu sunt decât simboluri vizibile ale superiorității spiritului său. În ce constă atunci semnul acestei «caste trufașe»? În căutarea originalității, în cultul propriului eu, în nevoia de a se delimita față de o ambianță socială și istorică pe care n-o suportă. Această separare orgolioasă comportă permanentă tensiune a unei ținute. Chiar suferind, dandy-ul va surâde, că spartanul sub mușcătura vulpii. Dandysmul apare cumva înrudit cu stoicismul, iar râsul lui este ecoul controlat al unei discipline interioare.“ (LILIANA ALEXANDRESCU)
