O lume roiește în spațiile imense dintre cuvinte. Lăcrămioară o cunoaște intim, o identifică, îi testează puterea și razele. Această lume bogată și melancolică sau dimpotrivă, austeră și senzuală, se traduce în afară în tăcere, dar se lăsă auzită și simțită în aceste poezii frumoase. Tăcerea își ține un jurnal în care cuvintele sunt coji de nucă sparte, deschise și gustate cu o poftă care nu ține de limbaj. «Jurnalul Tăcerii» este un dicționar sufletesc-trupesc. - Andrei Codrescu VI Am înconjurat de șapte ori fântâna din Piața Sfatului am pus șapte lei în cutia trubadurilor din Transilvania am cumpărat șapte buchetele de flori de la femeia sărmană de pe Republicii ne-am închis gurile cu șapte baclavale în Palatul Saray din care am evadat după șapte cafele la nisip 12 martie 2016 Fragment din carte: VII Muzica de club încălzește fresh-ul de portocale cuvintele nu mai ajung până la mine îți aud doar gândul mi se agăță de tâmple între sânii mei zvâcnește o salamandră trezită din hibernare 18 martie 2016 VIII Nu știu dacă vei veni sub pașii șovăitori strivesc ochiadele bărbaților obsedați de pe trotuarul din fața bistroului lentilă dreapta mi-a căzut în mocirla bâjbâind în lumina farurilor tresar auzindu-ți chemarea 26 martie 2016 16
