Cartea Jurnalul unei fete greu de multumit. Editie integrala. ed 2017 PDF

Jurnalul unei fete greu de mulțumit. Ediție integrala Jurnalul unei fete greu de mulțumit, o carte rară, de felul celor – puține – care definesc o epocă și marchează generații de cititori, apare pentru prima oară în ediție integrală, ilustrată cu fotografii inedite. Restituim publicului cu fidelitate, în integralitatea lor, cele douăzeci și opt de caiete cu însemnările lui Jeni Acterian. Ele cuprind perioada 1929–1953 și sunt însoțite de un aparat critic ce lămurește neclaritățile și întregește deopotrivă imaginea unei lumi apuse și traiec-toria unui destin meteoric. Asemenea Jurnalului lui Mihail Sebastian, singurul comparabil ca importanță, Jurnalul lui Jeni Acterian stă mărturie pentru o întreagă generație: pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Țuțea, Marieta Sadova, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Cella Delavrancea, Emil Botta, Nae Ionescu și mulți alții autoarea i-a cunoscut îndeaproape și-i descrie totdeauna lucid și inteligent. Sub semnul aceleiași intransigente lucidități, ce nu exclude autoironia, stau lecturile nesfârșite, viața artistică la care participă cu frenezie, evenimentele istorice sau personale, și chiar dragostea și moartea – prezența obsesiv și premonitoriu. „Îmi zâmbeam adineauri în oglindă, gândindu-mă că praful și pulberea se va alege din toată complicația asta care sunt și care se cheamă om. Eu, asta, cu obsesia neantului și a morții, eu, asta, sentimental și aiurit, eu, asta, care-mi izbesc fruntea de întrebări, care sunt în stare să-mi pierd zile întregi enervându-mă în jurul unui Sanduc sau privind-o pe Loi cum îmi dă în cărți; eu, asta, care fac prăjituri și citesc Leibniz, mă zbengui o zi întreagă cu bicicleta și-mi număr melancoliile. Eu, asta, amestec de superficialitate și adâncime, egal de pasionată și de blazată în superficialitate, ca și în adâncime. Eu… privesc (tot pasionat și blazat) cum se căscă Neantul, și praful și pulberea se va alege de mine. Și singura întrebare pe care nu mi-o pun este de ce acord atâta importanța acestui lucru. E și asta o limită.“