Un delir al limbajului, un "rollercoaster" în care trebuie să te ții tare, pentru a face față avalanșei de violență care transpare prin toți porii scriiturii.
Cartea, mult mai mult decât un simplu jurnal, este un monolog atipic, teatral, scris pe mai multe voci și în mai multe stiluri. Este momentul nașterii unui scriitor, cum suntem avertizați pe ultima copertă. Cu temele sale obsedante, cu rănile expuse, cu ironie, umor nebun, duritate și delicatețe laolaltă. - Veronica D. Niculescu Într-un interviu pentru revista Kontinent, Venedikt Erofeev declară că a început să scrie cu adevărat din anul 1956, la sfârșitul primului an de facultate la Universitatea de Stat din Moscova. Cu toate acestea, cele cinci caiete care alcătuiesc Jurnalul unui psihopat, acoperind perioada dintre 14 octombrie 1956 și 16 noiembrie 1957, sunt încredințate celui mai bun prieten cu rugămintea de a nu fi publicate decât după moartea sa. Bântuit de temele obsesive ale postmodernismului - violență, sex, absurd, râu și moarte - Jurnalul lui Erofeev așează în rama ficțiunii trimiterile la persoanele și evenimentele reale, adresându-le cititorilor o provocare etică și estetică. Într-un joc permanent de intertextualitate și textualism, monologul polifonic antrenează o varietate de stiluri și de citate care par să spună că lumea este teatru, iar omul, un actor pe scenă. Dincolo însă de aura intens teatrală, Jurnalul unui psihopat ne face martorii unui moment fascinant: nașterea unui scriitor.
