Eseurile ludice și savante ale acestui volum sunt și un exercițiu de expandare savuroasă a unui carnaval al deșertăciunilor. Vălcan pare încredințat că doar așa mai poți rămâne acum filosof, dacă privești de la mică distanță curgerea bizară a întâmplărilor lumii, cu toți clovnii, înțelepții alungați din cetate, știutorii și nebunii ei. Filosoful se joacă uneori inocent, alteori aspru, însă mereu rămâne în perimetrul lumii, nu o disprețuiește, nu-i nimicește pânzele transparente, capcanele și nadele. Îi face plăcere nu doar să scrie, ci și să desfacă lumea și să o refacă prin întâmplarea stranie, comică și deplin nefirească ce i-a ajuns în fața ochilor. Abilitatea de a vedea dincolo de suprafețe și culori, precum și cea de a reordona peisaje culturale, personaje și cronologii fac parte din arsenalul unic al unui scriitor original și greu încadrabil. - Gabriela Glăvan
