Cartea de față nu este propriu-zis interesată de cazurile de incorectitudine în raport cu normele limbii literare, cu toate că, inevitabil, atinge o asemenea problematică (de exemplu, în folosirea neologismelor).
Cartea de față își propune să se ocupe de un fenomen manifest în spațiul public, aparent benign, care nu atrage de obicei atenția și care, cel mult, atunci când o face, provoacă mai curând amuzament și stârnește zâmbete: este vorba despre kitsch-ul verbal. În fapt, ca și alte tipuri de derapaj de la un uz corect al limbii, kitsch-ul verbal are un impact perturbator asupra comunicării, iar o asemenea constatare reprezintă punctul de plecare al demersului nostru.
