Kronos, acest nefericit!

Kronos are 17 ani. Este un geniu al metamaticii, un titan al logicii, dar... este dependent de droguri. Învață la cel mai renumit liceu din oraș, a câștigat medalii și premii. Trăiește singur cu mama lui și are un prieten imaginar, pe Everiste Galois, un matematician din secolul al nouăsprezecea. Într-o zi, apare Marian, fratele lui vitreg, care îl duce într-un sat îndepărtat. Acolo, Kronos descoperă o lume necunoscută și începe să creadă că va reuși să scape din ghearele drogurilor. Întrebarea este: oare drogurile vor accepta încercarea de eliberarea a tânărului? Fragment din cartea "Kronos, acest nefericit!" de Iulia Spiridonova "- Mai ușor cu oftaturile, Kronos, că faci curent! Am sărit în sus. Era Aksel. Și-a dat jos rucsacul și s-a așezat la picioarele mele. Cu siguranță sunt singurul din școala cu care stă de vorbă Aksel. Anul trecut m-au găsit leșinat în tufișurile din spatele școlii. Când mi-am recăpătat cunoștința, am hotărât că este Galois, pentru că aveau tunsori identice. - Poate știi, găgico! Rahatul e tot mai adânc cu fiecare zi ce trece. Aksel zâmbește. Un zâmbet abia perceptibil. Cu siguranță numai eu l-am văzut din toată școala. - Dorește cumva tânăra doamnă să-i cedez tronul? - Stau bine pe jos. - La tine cum mai merg treburile? întreb eu. Aksel ridică din umeri. - Cum? Cum poate să-i meargă unei lesbo în această lume tra sniță? Am râs, deși nu era deloc nostim. - Kronos, parcă ai fi o fătucă minoră cât se poate de normală care încearcă să câștige „bănișori" pentru discotecă sau „cârpe" și face fel de fel de servicii scârboase unor unchi bătrâiori. În schimb, eu, te rog să remarci, eu sunt... - Cum? am ridicat din sprâncene. - Vicioasă, se strâmbă Aksel. ,Yicioasă" este un cuvânt foarte la modă printre mucoase. Ca și când ai spune „unică". - Aha, înțeleg. Ești o vicioasă unică, am încuviințat. Și flautistele care dau concerte în toaletele publice sunt... - Normale, completează Aksel. Mamă, dacă ar ști părinții ce fac copiii lor! Sunt sigur că nu există niciun părinte care să știe clar ce anume crește. „Fiul meu nu minte niciodată!" Sau „Fiica mea nici nu are asemenea cuvinte în vocabular, necum să facă așa ceva..." Ha, ha, ha! - Da, normale și absolut nevicioase, m-am strâmbat eu. Aksel chicotește feciorelnic. Este foarte curajoasă. Nu a ascuns niciodată faptul că e pe invers. Și tocmai de aceea este foarte singură. Fetele se feresc de ea. Știți ce se întâmplă dacă vreo fată stă de vorbă cu Aksel? Băieții o consideră și pe aceea super-freak."