Kukulu Kumuhana - Ulrich Dupree

Kukulu Kumuhană. Miracolul binecuvântărilor în tradiția Ho'oponopono Să redescoperim miracolul binecuvântărilor! Kūkulu Kumuhana este o parte din Ho’oponopono, o metodă eficientă, originară din tradiția șamanică hawaiiană, de a soluționa conflicte și de a vindeca relații. Kūkulu Kumuhană înseamnă „urările de bine intenționate ale unei familii sau ale unui grup.” În această carte veți afla cum folosesc oamenii această binecuvântare aparte în contexte existențiale dificile, veți învăța să cunoașteți binecuvântarea naturii, cum se poate stimula energia unei binecuvântări și cum să faceți diferența între binecuvântarea materială și cea spirituală. Cu această cunoaștere puternică veți deschide în viața dumneavoastră porți care până acum v-au fost tăinuite. Fragment din "Kukulu Kumuhană" de Ulrich Dupree "Imaginea noastră de sine — binecuvântare sau blestem? Vă vindecați relația cu sine învățând: (1) să vă acceptați așa cum sunteți (cu puncte tari și puncte slabe); (2) să vă iertați pe voi înșivă; (3) să vă binecuvântați și, în final, (4) să vă schimbați, adică să deveniți persoana care sunteți în adâncul sufletului. Pas cu pas, înlăturați sincopele dintre ceea ce sunteți și ce v-ați dori să fiți. Descoperiți astfel și poziția în care vă aflați, și țelul urmărit. Binecuvântați apoi toate acestea, pentru că voi înșivă sunteți o binecuvântare pentru lume dacă sunteți ceea ce sunteți - nici mai mult, nici mai puțin. Binecuvântați-vă pe voi înșivă, binecuvântați-vă calea și țelul. Următoarea povestire scurtă narează despre această cale, despre țel și menire. Într-un magazin de antichități era o ceșcuță de porțelan. „O, ce drăguță este!", spuneau toți. Oricine admiră această ceașcă unică, rămasă dintr-o mare Ohană, dintr-un serviciu de douăzeci și patru de piese. Ceașca povestea: „Mai întâi eram în pământ, acum mii de ani; și apoi am fost mereu și mereu spălată. Nu a fost prea plăcut. Apoi am fost aruncată într-o roată de olărit și mi-a fost chiar rău. Am fost presată și turtită și, în final, vărâtă într-un cuptor. Dogoarea era greu de suportat. Acum sunt aici și toată lumea mă admira. Toți cred că am arătat dintotdeauna așa de frumos, însă eu vin din pământ și drumul meu a fost lung." Dragi cititori, nu contează de unde venim sau ce am făcut. Ceea ce contează este cine suntem și încotro ne îndreptăm. Binecuvântați-vă pe voi înșivă, binecuvântați propria cale și propriul tel. Astfel sunteți o binecuvântare pentru lume. Sentimentul stimei de sine depinde de cât de mult am reușit să trăim în acord cu propria cunoaștere, consthntă și valoare. Chiar și când îi facem responsabili pe alții de cât de rea e viața noastră, tot ne simțim complici la eșec. În ciuda reproșului nostru, sentimentul stimei de sine rămâne în continuare redus, căci noi înșine ne-am demascat.  "