”Am spus mereu că jurnalistul, nu doar cel sportiv, e aidoma unui călugăr. Un călugăr dintre cei care-și duc viața la limita de jos a modestiei, în cine știe ce schit pierdut, departe de ispite, mânați în alegerea lor doar de ideea de a face bine, de a vindeca, de a salva. Am întâlnit de-a lungul carierei mele mulți jurnaliști-călugări, care și-au urmat cinstit credința, oameni care nu s-au gândit nici măcar un moment la faptul că din meseria asta se poate face avere. Au mai rămas câțiva. Presa din România nu își va reveni decât atunci când acestor oameni li se va da importanța cuvenită, respectul meritat și posibilitatea de a propovădui datoria pe care presa o are față de cei mulți. Am scris despre această incursiune în presa sportivă din România cedând astfel insistențelor câtorva apropiați. Și voi susține până am să mor că rândurile de față nu reprezintă o carte, ci doar niște gânduri. Niște gânduri ale unuia care a avut privilegiul de a sta la masa presei.” (Adi Dobre)
