Cu o aura ca in transele nepremeditate revestite pe capataiul Poeziei, Liz Randja surprinde din nou cu enigmele Eu-lui sublimat in modulari lirice remarcabile, pentru practica metafizica, nerenuntand insa la candoare, veleitatile imaginarului si apoteozarea ceremonialului cosmic manifest in iubire, in ganduri, in reverii, suplicii si cuvant.
Printre versuri mute, printre taine scrise, Cu ganduri in palme si doruri care plang, Prin cioburi de luna si secrete ce se frang, Te-astern, apoi te iau de mana printre vise
Pe drumul ravasit din nou eu am pornit Si trec prin cerul adanc si clipa o sting, Alerg spre tine, cu praf de stele te ating, Iar tu, aluneci printre gene grabit.
