La umbra de stele

    În limba română există o expresie foarte frumoasă: „a da în mintea copiilor”. Despre Marinela Opris se poate spune cu îndreptățire că „a dat în mintea pisicilor”. Ceea ce, dacă ar fi să-l credem pe Jules Renard, anume că pisica este „maxima reușită a lui Dumnezeu”, nu e rău deloc. Lumea descoperită pas cu pas prin ochii pisicilor e nițel stranie: e dominată de „umani” prinși în tot felul de ritualuri de neînțeles, care au blănuri detașabile și călătoresc în „ființe” cu patru sau cu două roți. Oricum, sensul vieții „umanilor” este de a asigura adăpost și hrană pentru pisici, căci, vorba lui Dave Barry, „câinii au stăpâni, pisicile au slugi”. Dacă ar fi apărut ceva mai devreme, fără îndoială că Șerban Foartă ar fi preluat fără ezitare fragmente din cartea Marinelei Opris în Mic tratat de pisicologie, care este un splendid imn închinat pisicii. În ce ne privește, nu putem decât să adăugăm numele autoarei pe listă cu oameni civilizați, fiind noi întru totul de acord cu George Bernard Shaw: „Om civilizat ești numai în măsura în care înțelegi pisica”. (Ion Mureșan)       Marinela Opris s-a născut la 13 august 1981, în Târgu-Mureș. A locuit la Cugir, jud. Alba, până la 19 ani. A urmat Colegiul Național „David Prodan”, Cugir, profil Informatică. În anul 2000 a început să studieze la Universitatea de Științe și Litere „Petru Maior”, Târgu-Mureș, profil Filologie. Începând cu anul 2005 a fost profesoară de limbă și literatura română la Școala Generală „Emil Drăgan” Ungheni, jud. Mureș. După patru ani a decis să se transfere în Italia, unde a muncit în diferite hoteluri dintr-o stațiune de schi din Provincia Brescia. A debutat editorial cu volumul Țestoasă care privește pe fereastră (Editura Școala Ardeleană, 2015).