Cartea zugrăvește chipul aureolat de sfințenie al Părintelui Constantin Sârbu, unul dintre sutele de preoți martiri din timpul regimului comunist. Viața lui, urzită din lacrimi și har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu și semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin Jilava, Aiud și Gherla, primind și 2 ani de domiciliu obligatoriu în Băragan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienței din București, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credință și mărturisire în mijlocul deșertului comunist. Iritată, Securitatea i-a înscenat Părintelui o moarte „umanitara”, la 23 octombrie 1975. Duhul Părintelui a rămas însă viu și lucrător prin fiii săi duhovnicești, prin predicile și sfaturile sale pline de înțelepciune și har. Viața și învățăturile Părintelui Constantin Sârbu, adunate în cartea de față, sunt un îndreptar prețios astăzi, când creștinilor li se cere din nou examenul credinței și al mărturisirii creștine.
