Romeo Aurelian Ilie isi incepe volumul Lacrima Tatalui redand cu scris marunt marile povesti ale omului religios, ca din al doilea ciclu sa urce maruntisul vietii la nivelul povestilor esentiale. Daca in primele pagini ai impresia unui Vechi sau Nou Testament repovestit pe intelesul tuturor, in celelalte cicluri povesteaa biblica se intretaie cu experienta personala, si de la epic se trece astfel la liric, la o poezie a spatiului interior si intim. Cred ca Romeo Aurelian Ilie e singurul poet caruia ii va fi atat de gingas dor de masca, poate si pentru ca, din al doilea ciclu al volumului, asistam la o demascare a personajului poematic. - Moni Stanila
