Devenit cunoscut în 1995 cu romanul „Tăcerea lui Perlman” (Perlmanns Schweigen), urmat în 1998 de „Acordorul de piane” (Der Klavierstimmer), Pascal Mercier (Berna, 1944) își cucerește un loc pe lista de bestseller în 2004, în urma publicării romanului „Trenul de noapte spre Lisabona” ( Nachtzug nach Lissabon) care îi aduce premiul pentru literatură „MARIE LUISE KASCHNITZ” pe 2006 și „PREMIO GRINZANE CAVOUR” (Italia) pe 2007 pentru cel mai bun roman străin, consacrând apariția pe scena literară a unui talent epic, viguros și original.
Al patrulea roman, LEA (2007) prezintă – după cum arată autorul în Prefață – drama unei fete „ce parcurge un proces lent, dar progresiv de întunecare mintală și se înstrăinează de tatăl ei și de sine însăși pe măsură ce se desăvârșește că violonista”. Acest proces evoluează pe fondul prăbușirii psihice a tatălui, ilustrand „tragedia omului care acționează sub impulsul celor mai bune intenții, dar provoacă tocmai în acest fel o catastrofă.”
