Un calendar liric ne oferă poeta Iulia Dragomir cu acest volum. Poezia ei marchează (ano)timpurile geografice și sufletești, surprinzându-le freamătul și tensiunile trecerii dintr-unul în altul. Leacul pentru pustiu este oaza, sau cel mai firav fir de apă. Astă căută poezia ei, „apă după care nu mai însetezi. E totul atât de simplu! / E sau nu e. Te împinge dincolo de esența mișcării / cu toate fricile camuflate în depărtări, / cu tot orgoliul verii pentru înfloririle sărutate de soare. / Trecem prin anotimpuri, veșnic datori cu o înnoire dăruitoare de sens, / fideli, infideli vieții, Adevărului, luminii din noi". Este o poezie picturală, atentă la detaliu, un lirism al sensibilității vulnerate de frumusețe, dar și dinamizată de un zgomot de fond al trecerii tuturor lucrurilor care par că se mângâie unul pe altul, o poezie care reabilitează sensibilitatea. „Toamna se întinde pe suflet că mierea pe pâine"! -Christian Crăciun
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
