„De ce Lecția? Pentru că e cea mai aproape de perfecțiune dintre scrierile lui Ionesco, toate imperfecte până la capăt. Singura care se citește și se savurează dintr-o răsuflare. Este a doua operă teatrală a sa, gândită cu aceeași energie a noului, dar având în plus față de prima o anume înțelepciune a formelor scenice, înțelese din interior. Înainte de tot ce se va naște după, înainte de ciclul lui Berenger, Ionesco a dat măsura valorii și originalității sale prin Lecția. O piesă într-un act, deopotrivă simplă și complexă, în care se șlefuiesc asperitățile din Cântăreața cheală și se ghicesc atâtea dintre zbaterile de mai apoi. Nu e un debut, în sens cronologic, dar este cea dintâi experiență profundă într-o dramaturgie ionesciană care oscilează între agresivitatea caricaturii timpurii și meditația abisală târzie. De atunci, de la premieră din 1951 și până astăzi, Lecția rămâne o veritabilă lecție de teatru cu șapte teme mereu contemporane: violență, sexualitate, politică, magie, manipulare, pedagogie și... teatralitate.” Octavian Saiu
